Data la care a început să se celebreze Anul Nou. Pe vremuri, românii sărbătoreau Anul Nou în alt anotimp, mai exact la începutul primăverii, fiind o sărbătoare păgână cu multe semnificații ritualice. Acum, petrecerile de pe 31 decembrie sunt împrumutate din Vestul Europei.
Când se sărbătorea în trecut Revelionul
În zilele noastre, Revelionul se sărbătorește pe 31 decembrie. Mulți ar fi surprinși să afle că, de fapt, la români, sărbătorirea Anului Nou, pe 1 ianuarie, nu este o tradiție de când lumea și pământul.
În antichitate, trecerea în Noul An se făcea la altă dată. Așadar, românii marcau trecerea Anului Nou, în mod tradițional, la începutul primăverii, adică în luna martie. Era o tradiție păgână, unii spun că împrumutată de la romani, care sărbătoreau Anul Nou în aceeași perioadă, fie că avea rădăcini și mai vechi, chiar din fondul civilizațiilor agrare neolitice și eneolitice.
Anul calendaristic avea doar 10 luni
Spre exemplu, în perioada Republicii Romane, mai ales la începuturile sale, anul calendaristic avea doar 10 luni, iar începutul acestuia a fost stabilit pe data de 1 martie. Era, de altfel, o lună dedicată zeului Marte și avea o dublă semnificație, marcând începerea unui nou an agricol, dar și cel al sezonului propice pentru începerea campaniilor militare.
Abia în anul153 îHr, Senatul Republicii Romane a hotărât ca anul să fie împărțit în 12 luni, iar prima zi a anului să fie 1 ianuarie. Apoi, Senatul a schimbat iar data începerii noului an, revenind la data de 25 martie, sărbătorită de majoritatea popoarelor italice.
Data la care a început să se celebreze Anul Nou
Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, tradiția Anului Nou a fost mutată pe data de 1 ianuarie, iar de atunci nu s-a mai schimbat. Noul calendar a fost adoptat oficial în România abia după Primul Război Mondial, în anul 1919. Drept urmare, vechile tradiții și ritualuri de primăvară au fost „mutate” iarna, pentru a putea fi „împăcate” calendarul și obiceiurile străvechi.
„Revelionul a fost la început o sărbătoare curat sufletească. Bărbați, femei și copii se strângeau prin biserici în jurul unui leagăn, reprezentând ieslea în care s-a născut Isus Hristos, și stăteau acolo toată noaptea dănțuind și cântând. Din pricină că această veghere era prea obositoare, s-a permis veghetorilor să mănânce și să bea, ca să-și întreție puterile și entuziasmul. De aici s-a născut «revelionul de Crăciun», însoțit de masă și băutură abundentă”, explicau jurnaliștii de la ziarul „Adevărul“ din 24 decembrie 1894.
Sursa foto: freepik
